NumeroÈ™i factori sunt responsabili pentru menÈ›inerea echilibrului hemostatic, iar printre aceÈ™tia, hormonii influenÈ›ează direct atât hemostaza primară, cât È™i cea secundară. O gamă largă de afecÈ›iuni endocrine a fost asociată atât cu modificări minore în testele de coagulare din laborator, cât È™i cu manifestări clinice de tip trombotic sau hemoragic.
Hipertiroidismul
D-Dimer-ul este un produs de degradare rezultat din fibrinoliză, iar concentraÈ›iile crescute ale acestuia în plasmă sunt utilizate ca biomarker tradiÈ›ional al hipercoagulabilității.
Într-un studiu recent, s-a evaluat nivelul plasmatic de D-Dimer la pacienÈ›ii cu hipertiroidism. Studiul a demonstrat că nivelul D-Dimer-ului este semnificativ mai crescut la pacienÈ›ii cu hipertiroidism comparativ cu grupurile de control sănătoase, confirmând observaÈ›iile anterioare privind corelaÈ›ia între nivelurile ridicate ale hormonilor tiroidieni (T3 È™i T4) È™i creÈ™terea D-Dimer. Aceste rezultate sugerează o asociere între hipertiroidism È™i o tendință crescută de tromboză, susÈ›inând constatările din studiile anterioare.
|
|
Designed by Freepik
Într-un alt studiu, s-a evidenÈ›iat că hipertiroidismul este asociat cu un risc crescut de tromboză venoasă, inclusiv embolie pulmonară (EP). Analizele au arătat că pacienÈ›ii cu hipertiroidism au un risc semnificativ mai mare de tromboză venoasă profundă È™i EP comparativ cu cei fără această afecÈ›iune.
Studiul a confirmat observaÈ›iile anterioare privind legătura între hipertiroidism È™i creÈ™terea nivelurilor de D-Dimer È™i alÈ›i markeri ai hipercoagulabilității, precum factorul VIII È™i fibrinogenul. În plus, hipertiroidismul subclinic pare să contribuie È™i el la acest risc crescut.
Rezultatele subliniază importanÈ›a evaluării funcÈ›iei tiroidiene la pacienÈ›ii cu tromboembolism venos neprovocat È™i, totodată, sugerează necesitatea monitorizării atente a riscurilor trombotice în contextul hipertiroidismului.
Neuropatia periferică diabetică
Neuropatia diabetică periferică (DPN) este o complicaÈ›ie frecventă a diabetului zaharat care afectează nervii din extremități, cum ar fi mâinile È™i picioarele. DeÈ™i patogeneza DPN nu este complet elucidată, se consideră că aceasta implică interacÈ›iunea mai multor factori.
D-Dimerul plasmatic este asociat cu starea de hipercoagulabilitate, care poate contribui la deteriorarea vaselor de sânge È™i nervilor în diabetul zaharat de tip 2 (T2D), favorizând dezvoltarea DPN. Într-un studiu realizat recent, s-a demonstrat că nivelurile crescute de D-Dimer plasmatic sunt asociate cu un risc de cinci ori mai mare de neuropatie diabetică periferică (DPN) la pacienÈ›ii cu diabet zaharat de tip 2. Această descoperire sugerează că D-Dimer poate fi un indicator important pentru evaluarea È™i monitorizarea riscului de DPN.
Boala Cushing
Boala Cushing reprezintă o afecÈ›iune caracterizată printr-un exces de hormon ACTH. Principalul său efect la acest nivel este de stimulare a producÈ›iei È™i eliberării de cortizol È™i, în consecință, expunerea organismului la niveluri mari ale acestui hormon.
Tratamentul standard constă în adenomectomia transsfenoidală (TSS), care normalizează axa hipotalamo-hipofizară È™i reduce complicaÈ›iile. Diverse studii au investigat modificările nivelurilor de fibrinogen È™i D-Dimer la pacienÈ›ii cu sindrom Cushing (CD) înainte È™i după intervenÈ›ia chirurgicală hipofizară. Rezultatele au arătat că pacienÈ›ii cu CD au avut niveluri semnificativ mai ridicate de fibrinogen È™i D-Dimer comparativ cu grupul de control, indicând o stare de hipercoagulabilitate.
În ciuda tratamentului chirurgical reuÈ™it, nivelurile de fibrinogen au rămas ridicate pe parcursul a È™ase luni postoperator, în timp ce nivelurile de D-Dimer au fost crescute la trei luni după intervenÈ›ie È™i au revenit la valorile preoperatorii la È™ase luni. Aceste constatări sugerează că riscul de tromboembolism venos poate persista chiar È™i după normalizarea cortizolului seric È™i subliniază necesitatea unei monitorizări atente a pacienÈ›ilor pentru semne de tromboză venoasă profundă È™i embolie pulmonară.
Inflamația și stresul oxidativ
InflamaÈ›ia cronică este adesea asociată cu o stare de hipercoagulabilitate, ceea ce înseamnă că există o tendință crescută de formare a cheagurilor de sânge.
InflamaÈ›ia cronică poate afecta sensibilitatea la insulină, ceea ce poate duce la dezvoltarea diabetului de tip 2. InflamaÈ›ia cronică în È›esutul adipos, de exemplu, contribuie la secreÈ›ia de citokine inflamatorii care interferează cu acÈ›iunea insulinei. Nivelurile ridicate de D-Dimer pot indica inflamaÈ›ie cronică È™i disfuncÈ›ie endotelială, care sunt frecvent observate la pacienÈ›ii cu diabet zaharat. Monitorizarea D-Dimerului poate oferi informaÈ›ii despre starea inflamatorie È™i riscul de complicaÈ›ii vasculare la aceÈ™ti pacienÈ›i.
Un nivel crescut al D-Dimer poate reflecta stresul oxidativ și disfuncția endotelială, care pot influența funcția tiroidiană și alte funcții endocrine.
Soluția completă oferită de Werfen
Testele D-Dimer furnizează rezultate precise în doar câteva minute, având sensibilitate ridicată È™i capacitatea de excludere a trombozei.
Reactivii necesari pentru testele D-Dimer, produÈ™i de Instrumentation Laboratory Co. (parte a grupului Werfen), sunt disponibili pentru toate modelele de echipamente ACL utilizate în laboratoarele de analize medicale: ACL TOPx50 Family È™i ACL ELITE Family.
