Designed by freepik
ROLUL FACTORULUI VON WILLEBRAND ÎN HEMOSTAZÄ‚
Factorul Von Willebrand (vWF) este o glicoproteină esenÈ›ială pentru hemostaza primară ce poartă numele medicului Erik von Willebrand, care a identificat È™i descris pentru prima dată o tulburare a sângerării cauzată de cantitatea insuficientă sau funcÈ›ionalitatea defectuoasă a acestei glicoproteine.
Factorul von Willebrand (vWF) are două funcÈ›ii principale în hemostază: aderenÈ›a trombocitelor È™i stabilizarea factorului VIII.
În hemostaza primară, leziunile vasculare expun vWF legat de colagenul subendotelial, la care trombocitele se leagă prin receptorii GP1b, declanÈ™ând activarea lor È™i recrutarea altor trombocite pentru a forma o reÈ›ea la nivelul leziunii. De asemenea, vWF susÈ›ine cascada intrinsecă a coagulării prin stabilizarea factorului VIII, prelungind timpul său de înjumătățire în circulaÈ›ie. Trombină scindează legătura dintre factorul VIII È™i vWF, activând factorul VIIIa È™i continuând procesul de coagulare. Fără vWF, factorul VIII este eliminat rapid din circulaÈ›ie, explicând asemănările clinice între anumite forme ale bolii von Willebrand È™i hemofilia A.
BOALA VON WILLEBRAND (vWF)
Boala von Willebrand poate fi cauzată de niveluri scăzute de vWF în plasma sanguină sau de defecte structurale È™i funcÈ›ionale ale moleculei vWF. Aceasta este cea mai frecventă tulburare ereditară de coagulare a sângelui È™i se caracterizează prin hematoame frecvente (hemoragii subcutanate), sângerări prelungite după leziuni minore È™i sângerări de la nivelul mucoaselor, inclusiv mucoasa gastrointestinală. Există cel puÈ›in 20 de variante ale bolii von Willebrand, care sunt împărÈ›ite în trei tipuri principale. Boala von Willebrand, având o prevalență de aproximativ 1% în populaÈ›ie, afectează atât bărbaÈ›ii, cât È™i femeile în mod egal, în timp ce hemofilia afectează bărbaÈ›ii.
Boala von Willebrand de tip 1 este cea mai frecventă, reprezentând aproximativ 80% din cazuri. Aceasta se datorează unei cantități scăzute de vWF care funcÈ›ionează normal È™i este cauzată de mutaÈ›ii missense sau alele nule. Tipul 1 este considerat cel mai uÈ™or, iar principalul simptom este sângerarea mucocutanată, exacerbată de administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Boala von Willebrand de tip 2 poate fi moÈ™tenită fie într-un mod autozomal dominant, fie autozomal recesiv. Acest tip se datorează unui defect funcÈ›ional al vWF È™i este subdivizat în tipurile IIA, IIB, IIM È™i IIN.
Boala von Willebrand de tip 3 este cea mai severă, cauzată de absența completă a vWF și urmează un model de moștenire autosomal recesiv.
Purpura trombotică trombocitopenică (TTP), o formă rară de microangiopatie trombotică, este cauzată de un defect sau deficiență a proteazei plasmatice ADAMTS13, care scindează vWF. MutaÈ›iile genei ADAMTS13 (TTP congenital, autosomal recesiv) sau activitatea autoimună aberantă (TTP dobândit sau TTP imun) pot împiedica funcÈ›ia enzimatică, ducând la acumularea multimerilor mari de vWF. Aceasta conduce la formarea de trombi È™i consumul de trombocite.
IMPLICAÈšIA vWF ÎN ALTE PATOLOGII: COVID-19 ȘI ONCOLOGIE
Boala infecÈ›ioasă cauzată de coronavirus (COVID-19) este asociată cu hipercoagulabilitate, iar riscul de microtromboză se corelează cu severitatea bolii. Un mecanism propus implică un dezechilibru cantitativ între activitatea vWF È™i ADAMTS13. Similar stării hipercoagulabile observate la pacienÈ›ii cu sepsis, microtrombogeneza inflamatorie în cazurile severe de COVID-19 este facilitată de eliberarea excesivă de vWF, care depășeÈ™te capacitatea ADAMTS13 de a-l scinda.
În cazul persoanelor diagnosticate cu cancer de sân, s-a observat o creÈ™tere semnificativă a nivelurilor plasmatice de vWF față de cazurile cu afecÈ›iuni benigne È™i persoanele sănătoase, cu o creÈ™tere È™i mai mare la pacienÈ›ii cu boală diseminată. InteracÈ›iunile directe dintre vWF, celulele tumorale, trombocite È™i celulele endoteliale pot promova diseminarea hematogenă È™i, astfel, formarea focarelor metastatice. În mod intrigant, pacienÈ›ii cu boală metastatică prezintă multimeri vWF neobiÈ™nuit de mari. S-a propus că această observaÈ›ie este rezultatul unei disfuncÈ›ii sau deficienÈ›e a activității proteazei de scindare a vWF, ADAMTS-13, ceea ce poate regla interacÈ›iunile adezive trombocite-tumoră în procesul metastatic.
vWF ÎN SARCINÄ‚
Conform numeroaselor studii, nivelurile factorului von Willebrand cresc în timpul sarcinii È™i scad imediat după naÈ™tere. Dacă nivelul acestui factor este sub 50% (50 UI/dL) la 36 de săptămâni de sarcină, pacienta prezintă un risc crescut de sângerare în timpul naÈ™terii È™i postpartum. La nivel internaÈ›ional, există un consens privind monitorizarea È™i menÈ›inerea nivelurilor adecvate ale factorului von Willebrand în plasma (50-150 UI/dL) pe durata sarcinii, timp de cel puÈ›in 3 zile după naÈ™terea naturală È™i cel puÈ›in 5 zile după naÈ™terea prin cezariană.
Boala von Willebrand prezintă riscuri semnificative atât pentru mamă, cât È™i pentru făt, recomandându-se metode de naÈ™tere cât mai puÈ›in invazive. Studii din SUA pe o perioadă de 7 ani arată că această afecÈ›iune poate fi corelată cu naÈ™terea prematură È™i greutatea mică a nou-născuÈ›ilor. Nou-născuÈ›ii cu istoric familial de boală von Willebrand prezintă frecvent sângerări orofaringiene, intracraniene È™i extracraniene.
DIAGNOSTICUL vWF ÎN LABORATOR
Practica standard în diagnosticul de laborator al bolii von Willebrand se bazează pe două teste specifice vWF care evaluează:
(1) cantitatea de vWF prezentă în plasmă È™i
(2) eficacitatea acestui vWF plasmatic în capacitatea sa de a lega trombocitele în prezenÈ›a antibioticului ristocetină.
O combinaÈ›ie a acestor teste, împreună cu măsurarea factorului VIII al coagulării (FVIII), permit clasificarea pacienÈ›ilor în grupele clasice de VWD de tip 1, tip 2 sau tip 3.
Pentru a diferenÈ›ia VWD de tip 1 È™i 2, se pot folosi rapoartele VWF:RCo È™i VWF:Ag. Deoarece VWD de tip 1 de obicei duce la o depresie concomitentă atât în ​​VWF:RCo, cât È™i în VWF:Ag, raportul dintre aceste două valori tinde să rămână în jurul valorii de 1. În schimb, în ​​VWD tip 2, unde funcÈ›ia VWF este scăzută într-o măsură mai mare ca cantitatea de proteine, scăderea VWF:RCo este disproporÈ›ionată față de nivelul VWF:Ag. Astfel, un raport de <0,6 este adesea un indicativ pentru VWD tip 2.
SOLUÈšIA COMPLETÄ‚ PENTRU TESTAREA PRECISÄ‚ A vWD
Investigarea completă a VWD în laboratoarele de analiză medicală are la bază un panou cuprinzător de testare. Testarea VWD necesită viteză, acurateÈ›e È™i eficiență. Astfel, testele HemosIL VWD, dezvoltate È™i produse de Instrumentation Laboratory (WERFEN) oferă soluÈ›ii automate pentru investigarea VWD, contribuind la diagnosticarea precisă È™i în timp util.
Portofoliul de testare HemosIL VWD oferă o soluÈ›ie completă, ce îndeplineÈ™te cerinÈ›ele prezentate în ghidurile NHLBI privind investigarea VWD:
- Activitatea cofactorului VWF Ristocetin (VWF:RCo)
- Activitate VWF (VWF Activity)
- Antigenul VWF (VWF:Ag)
- FVIII (Factor VIII Deficient Plasma)
|
|
Testarea activității vWF din portofoliul HemosIL – o soluÈ›ie complet automată, precisă, simplă È™i rapidă.
- Reactivii prezintă o stabilitate după deschidere de până la 3 luni pentru asigurarea consumului eficient.
- Performanță analitică excelentă pe analizoarele ACL TOP FAMILY 50 SERIES.
Recomandări
Dacă oricare dintre rezultatele testelor de mai sus este anormal de scăzut, este indicată o discuÈ›ie cu un specialist în hemostază. Pe lângă repetarea testelor iniÈ›iale, pot fi recomandate studii adecvate precum:
- Analiza multimerilor VWF
- Agregarea trombocitară indusă de ristocetină (RIPA)
- Legarea VWF:FVIII
- Legarea VWF:trombocite pentru VWD tip trombocitar (PT VWD)
- Testarea genetică
BIBLIOGRAFIE
[1] G. A. Cortes, M. J. Moore, and S. El-Nakeep, "Physiology, Von Willebrand Factor," in *StatPearls* [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; updated Feb. 20, 2023. Available: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559062/
[2] P. P. Avdonin, N. V. Tsvetaeva, N. V. Goncharov, et al., "Von Willebrand Factor in Health and Disease," *Biochemistry (Moscow) Supplement Series A: Membrane and Cell Biology*, vol. 15, pp. 201-218, 2021. [Online]. Available: https://doi.org/10.1134/S1990747821040036
[3] https://www.cdc.gov/von-willebrand/data/index.html
[4] C. Ng, D. G. Motto, and J. Di Paola, "Diagnostic approach to von Willebrand disease," *Blood*, vol. 125, no. 13, pp. 2029-2037, Mar. 2015. doi: 10.1182/blood-2014-08-528398.
[5] C. Y. Goh, S. Patmore, A. Smolenski, J. Howard, S. Evans, J. O'Sullivan, and A. McCann, "The role of von Willebrand factor in breast cancer metastasis," *Translational Oncology*, vol. 14, no. 8, Art. no. 101033, 2021. doi: 10.1016/j.tranon.2021.101033.
[6] The Diagnosis, Evaluation, and Management of von Willebrand Disease. U.S. Department of Health and Human Services; National Institutes of Health; National Heart, Lung, and Blood Institute.
[7] L. D. Pacheco, G. R. Saade, and A. H. James, "Von Willebrand Disease, Hemophilia, and Other Inherited Bleeding Disorders in Pregnancy," *Obstetrics & Gynecology*, vol. 141, no. 3, pp. 493-504, Mar. 2023. doi: 10.1097/AOG.0000000000005083.
