Evaluarea riscului trombotic la atleți

29 Jul, 2025

Articole

Deși activitatea fizică este recunoscută pentru beneficiile sale cardiovasculare și metabolice, nu este lipsită de riscuri, mai ales atunci când este desfășurată la nivel de performanță. În mod paradoxal, sportivii, deși percepuți ca simboluri ale sănătății, nu sunt imuni la complicații trombotice, precum tromboza venoasă profundă (TVP) sau embolismul pulmonar (EP). În acest context, testul D-Dimer, utilizat pe scară largă în medicina de urgență și hematologie, capătă o semnificație particulară, dar și provocări semnificative de interpretare în cazul atleților.

Exercițiul fizic și statusul protrombotic la sportivi

Hemostaza reprezintă o balanță delicată între forțele procoagulante și cele anticoagulante. În timpul efortului fizic susținut, acest echilibru poate fi temporar înclinat în favoarea coagulării. Studiile recente arată că activitatea fizică intensă poate induce o stare tranzitorie de hipercoagulabilitate, determinată de factori precum hemoconcentrarea, eliberarea de catecolamine, deshidratarea și inflamația. Toți acești factori contribuie la activarea trombocitelor, creșterea nivelului factorului VIII și, implicit, a D-Dimer-ului.

Pe de altă parte, există și factori extrinseci care pot crește riscul trombotic al sportivilor: imobilizarea post-traumatică, călătoriile lungi cu avionul, utilizarea contraceptivelor orale la atlete sau chiar compresii extrinseci asupra vaselor. Aceste circumstanțe transformă, uneori, un teren fiziologic protector într-unul vulnerabil la complicații tromboembolice.

D-Dimer: utilitate și capcane în context sportiv

În cazul atleților, interpretarea testului D-Dimer devine o provocare. După antrenamente sau competiții solicitante, valorile pot fi semnificativ crescute fără ca acest lucru să reflecte un proces trombotic activ. Mai mult, aceste creșteri pot persista până la 48–72 de ore după efort, ceea ce impune o abordare judicioasă și contextualizată a rezultatelor. În aceste condiții, utilizarea testului ca metodă de excludere a trombozei trebuie corelată strict cu scoruri clinice validate (Wells, Geneva) și, dacă este cazul, completată cu investigații imagistice.

Sindromul de apertură toracică și tromboza de efort

O entitate clinică cu tot mai multă recunoaștere în medicina sportivă este sindromul de apertură toracică (TOS), o patologie în care structurile neurovasculare (în special vena subclavie) sunt comprimate în spațiul dintre claviculă și prima coastă. Această afecțiune este deosebit de relevantă în rândul sportivilor care practică sporturi ce implică mișcări repetate deasupra capului – baseball, înot, arte marțiale sau volei.

În forma sa venoasă (V-TOS), cunoscută și sub denumirea de sindrom Paget-Schroetter, sportivul poate prezenta tromboză acută a venei subclavii, manifestată prin edem brusc, durere și cianoză a membrului superior. Spre deosebire de forma neurologică (N-TOS), care este mai frecventă, forma venoasă poate pune viața în pericol prin risc de embolism pulmonar.

Testul D-Dimer este adesea pozitiv în aceste cazuri, iar confirmarea se realizează prin imagistica Doppler sau RMN. Importanța recunoașterii precoce a acestui sindrom este esențială, întrucât tratamentul – care poate include tromboliză, anticoagulare și chiar intervenție chirurgicală – poate permite reluarea rapidă a activității sportive de performanță.

Cazuri clinice și implicații practice

Literatura de specialitate evidențiază numeroase cazuri de sportivi tineri, aparent sănătoși, care dezvoltă tromboze venoase în absența unor factori de risc clasici, precum imobilizarea prelungită sau afecțiuni cronice. Activitatea fizică intensă, deși benefică, poate favoriza, în anumite contexte, dezechilibre hemostatice cu potențial trombotic.

Cazurile documentate includ frecvent jucători de fotbal, alergători sau practicanți de arte marțiale, la care traumatismele minore, episoadele de repaus după accidentări sau utilizarea contraceptivelor au fost corelate cu evenimente trombotice semnificative, uneori urmate de embolie pulmonară. Simptomatologia discretă, precum edemul ușor, durerea de gambă sau senzația de greutate, a condus adesea la întârzieri diagnostice.

Aceste observații subliniază un aspect esențial: vârsta tânără și nivelul ridicat de condiție fizică nu exclud riscul de tromboză venoasă. Top of FormAstfel, medicul clinician trebuie să rămână vigilent în fața oricărei simptomatologii sugestive pentru TVP sau EP la sportivi, indiferent de vârstă sau condiția fizică aparent impecabilă. Utilizarea judicioasă a testelor de laborator, precum D-Dimer-ul, coroborată cu scorurile clinice de probabilitate și explorările imagistice, poate face diferența între un diagnostic precoce și o evoluție complicată cu risc vital.

Soluții complexe - Screening și monitorizare:

Reactivii HemosIL D-Dimer sunt recunoscuți pentru sensibilitatea lor ridicată, aceștia permițând excluderea rapidă și fiabilă a tromboembolismului venos (TEV).
Integrarea acestori markeri în algoritmi clinici personalizați poate contribui la reducerea complicațiilor trombotice severe și la optimizarea managementului pacienților.
Sistemele automate ACL ELITE & ACL TOP oferă rezultate extrem de precise în doar câteva minute, combinând eficiența remarcabilă cu o utilizare simplă și intuitivă.

Portofoliul Helena Biosciences

Surse:

[1] M. Franchini, D. Focosi, M. P. Pezzo, and P. M. Mannucci, “How we manage a high D-dimer,” Haematologica, vol. 109, no. 4, pp. 1035–1040, Apr. 2024. doi: 10.3324/haematol.2023.283966
[2] C. Miele et al., “Thrombosis and Thrombotic Risk in Athletes,” Journal of Clinical Medicine, vol. 13, no. 16, p. 4881, Aug. 2024. doi: 10.3390/jcm13164881
[3] T. Garraud et al., “Thoracic Outlet Syndrome in Sport: A Systematic Review,” Frontiers in Physiology, vol. 13, Article 838014, pp. 1–9, Jun. 2022. doi: 10.3389/fphys.2022.838014