Numeroși factori sunt responsabili pentru menținerea echilibrului hemostatic, iar printre aceștia, hormonii influențează direct atât hemostaza primară, cât și cea secundară. O gamă largă de afecțiuni endocrine a fost asociată atât cu modificări minore în testele de coagulare din laborator, cât și cu manifestări clinice de tip trombotic sau hemoragic.

Hipertiroidismul

D-Dimer-ul este un produs de degradare rezultat din fibrinoliză, iar concentrațiile crescute ale acestuia în plasmă sunt utilizate ca biomarker tradițional al hipercoagulabilității.

Într-un studiu recent, s-a evaluat nivelul plasmatic de D-Dimer la pacienții cu hipertiroidism. Studiul a demonstrat că nivelul D-Dimer-ului este semnificativ mai crescut la pacienții cu hipertiroidism comparativ cu grupurile de control sănătoase, confirmând observațiile anterioare privind corelația între nivelurile ridicate ale hormonilor tiroidieni (T3 și T4) și creșterea D-Dimer. Aceste rezultate sugerează o asociere între hipertiroidism și o tendință crescută de tromboză, susținând constatările din studiile anterioare.

Designed by Freepik

Într-un alt studiu, s-a evidențiat că hipertiroidismul este asociat cu un risc crescut de tromboză venoasă, inclusiv embolie pulmonară (EP). Analizele au arătat că pacienții cu hipertiroidism au un risc semnificativ mai mare de tromboză venoasă profundă și EP comparativ cu cei fără această afecțiune.

Studiul a confirmat observațiile anterioare privind legătura între hipertiroidism și creșterea nivelurilor de D-Dimer și alți markeri ai hipercoagulabilității, precum factorul VIII și fibrinogenul. În plus, hipertiroidismul subclinic pare să contribuie și el la acest risc crescut.

Rezultatele subliniază importanța evaluării funcției tiroidiene la pacienții cu tromboembolism venos neprovocat și, totodată, sugerează necesitatea monitorizării atente a riscurilor trombotice în contextul hipertiroidismului.

Neuropatia periferică diabetică

Neuropatia diabetică periferică (DPN) este o complicație frecventă a diabetului zaharat care afectează nervii din extremități, cum ar fi mâinile și picioarele. Deși patogeneza DPN nu este complet elucidată, se consideră că aceasta implică interacțiunea mai multor factori.

D-Dimerul plasmatic este asociat cu starea de hipercoagulabilitate, care poate contribui la deteriorarea vaselor de sânge și nervilor în diabetul zaharat de tip 2 (T2D), favorizând dezvoltarea DPN. Într-un studiu realizat recent, s-a demonstrat că nivelurile crescute de D-Dimer plasmatic sunt asociate cu un risc de cinci ori mai mare de neuropatie diabetică periferică (DPN) la pacienții cu diabet zaharat de tip 2. Această descoperire sugerează că D-Dimer poate fi un indicator important pentru evaluarea și monitorizarea riscului de DPN.

Boala Cushing

Boala Cushing reprezintă o afecțiune caracterizată printr-un exces de hormon ACTH. Principalul său efect la acest nivel este de stimulare a producției și eliberării de cortizol și, în consecință, expunerea organismului la niveluri mari ale acestui hormon.

Tratamentul standard constă în adenomectomia transsfenoidală (TSS), care normalizează axa hipotalamo-hipofizară și reduce complicațiile. Diverse studii au investigat modificările nivelurilor de fibrinogen și D-Dimer la pacienții cu sindrom Cushing (CD) înainte și după intervenția chirurgicală hipofizară. Rezultatele au arătat că pacienții cu CD au avut niveluri semnificativ mai ridicate de fibrinogen și D-Dimer comparativ cu grupul de control, indicând o stare de hipercoagulabilitate.

În ciuda tratamentului chirurgical reușit, nivelurile de fibrinogen au rămas ridicate pe parcursul a șase luni postoperator, în timp ce nivelurile de D-Dimer au fost crescute la trei luni după intervenție și au revenit la valorile preoperatorii la șase luni. Aceste constatări sugerează că riscul de tromboembolism venos poate persista chiar și după normalizarea cortizolului seric și subliniază necesitatea unei monitorizări atente a pacienților pentru semne de tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară.

Inflamația și stresul oxidativ

Inflamația cronică este adesea asociată cu o stare de hipercoagulabilitate, ceea ce înseamnă că există o tendință crescută de formare a cheagurilor de sânge.

Inflamația cronică poate afecta sensibilitatea la insulină, ceea ce poate duce la dezvoltarea diabetului de tip 2. Inflamația cronică în țesutul adipos, de exemplu, contribuie la secreția de citokine inflamatorii care interferează cu acțiunea insulinei. Nivelurile ridicate de D-Dimer pot indica inflamație cronică și disfuncție endotelială, care sunt frecvent observate la pacienții cu diabet zaharat. Monitorizarea D-Dimerului poate oferi informații despre starea inflamatorie și riscul de complicații vasculare la acești pacienți.

Un nivel crescut al D-Dimer poate reflecta stresul oxidativ și disfuncția endotelială, care pot influența funcția tiroidiană și alte funcții endocrine.

Soluția completă oferită de Werfen

Testele D-Dimer furnizează rezultate precise în doar câteva minute, având sensibilitate ridicată și capacitatea de excludere a trombozei.

Reactivii necesari pentru testele D-Dimer, produși de Instrumentation Laboratory Co. (parte a grupului Werfen), sunt disponibili pentru toate modelele de echipamente ACL utilizate în laboratoarele de analize medicale: ACL TOPx50 Family și ACL ELITE Family.