Lupus – Boala cu 1000 de fețe

Sursa foto: Freepik.com. Designed by Freepik.

Sursa foto: Freepik.com. Designed by Freepik.

La nivel global, se estimează că mai mult de 5 milioane de oameni suferă de lupus, aproximativ 350,000 de cazuri fiind din Europa. Femeile sunt cel mai des afectate, raportul dintre femei și bărbați fiind de 9:1.

Lupusul este o afecțiune autoimună cronică, care apare atunci când sistemul imunitar începe să atace țesuturile și organele sănătoase ale organismului. Poate afecta pielea, sistemul osteoarticular, sistemul muscular,  rinichii, sistemul cardiovascular, plămânii.   

Există mai multe tipuri de lupus:

  • Lupus eritematos sistemic – cea mai răspândită formă, afectează mai multe structuri ale organismului
  • Lupus cutanat – formă ce afectează pielea
  • Lupus indus medicamentos – formă temporară, ce poate fi indusă de anumite medicamente;  dispare la ceva timp după oprirea administrării medicamentației
  • Lupus neonatal –  formă ce poate afecta bebeluși ai căror mame au anticorpi anti-Ro, anti-La sau anti-RNP. Chiar dacă mamele nu au diagnosticul de lupus, în timp unele din ele pot dezvolta această afecțiune. În general, bebelușii au doar manifestări cutanate care dispar după câteva luni, dar în unele cazuri pot apărea probleme cardiace grave.

Lupusul eritematos sistemic este cel mai răspândit și cel mai greu de diagnosticat, întrucât manifestările diferă în funcție de structurile afectate. Simptomele diferă de la o persoană la alta, de la o zi la alta, boala având un caracter oscilant, cu perioade de remisiune și perioade de activitate. Prezența a cel puțin 4 din cele 11 criterii din ghidurile adoptate de Colegiul American de Reumatologie/ Alianța Europeană a Asociațiilor pentru Reumatologie indică diagnosticul de lupus.

Printre aceste criterii se regăsesc și testele de laborator. Testul de imunofluorescență indirectă ce folosește celule epiteliale Hep-2, având o sensibilitate ridicată și fiind ușor de efectuat, reprezintă tehnica cea mai utilizată pentru screening-ul anticorpilor anti-nucleari (ANA). În cazul unui rezultat pozitiv, urmează alte teste (Elisa, CLIA, FIA) care permit identificarea și cuantificarea antigenului-țintă.

Anticorpii anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA) au un rol important în diagnosticarea și monitorizarea lupusului. Sunt cei mai des întâlniți autoanticorpi în cazul persoanelor cu lupus, dar există și cazuri când aceștia sunt absenți. Testul de imunofluorescență indirectă utilizează ca substrat hemoflagelatul Crithidia luciliae și este utilizat pentru identificare și determinare semicantitativă. Determinarea cantitativă  se face cu ajutorul tehnicilor de fază solidă precum ELISA sau CLIA.

Alți autoanticorpi care pot fi detectați sunt anti-Sm, anti-Ro, anti-La, anti-proteina P ribozomală. Pentru determinarea acestora se utilizează tehnicile de fază solidă.

Werfen oferă gama completă de metode de analiză: teste de imunofluorescență indirectă (IFA), teste imunoenzimatice (ELISA) și teste ce utilizează tehnica chemiluminiscenței (CLIA).

 

Parametru

Asociere clinică

IFA

Elisa

CLIA

Specific

Lupus

eritematos

sistemic

ADN dublu catenar/
Crithidia lucilae

Marker clasificare pentru Lupus eritematos sistemic; nefrită lupică

Sm

Marker clasificare pentru Lupus eritematos sistemic; frecvent în populațiile afroamericane

 

Proteina P ribozomală

Frecvent în populațiile asiatice; poate fi identificat în absența altor markeri

 

 

Cromatină

Marker util în cazul pacienților cu rezultate negative pentru anti-dsDNA; nefrită lupică

 

 

Asociat

Lupus

eritematos

sistemic

ANA (Hep-2)

Metodă de screening pentru pacienții suspecți de boli reumatice sistemice

 

CTD Screen Plus

Test de screening pentru 16 anticorpi antinucleari ce include și Mi-2,Ku,Th/To

 

 

Histonă

Marker util în diferențierea dintre lupus eritematos sistemic și a lupusului indus medicamentos

 

 

C1q

Lupus eritematos sistemic; nefrită lupică

 

 

RNP

Marker nespecific pentru lupus eritematos sistemic

 

Ro-52

Autoanticorpii Ro-52 sunt detectați în general împreună cu Ro-60; nou-născuți cu bloc atrio-ventricular congenital sau lupus neonatal

 

Ro-60 (SS-A)

Sindrom Sjögren secundar; eczema discoidă și fotosensibilitate

 

SS-B

Sindrom Sjögren secundar; eczema discoidă și fotosensibilitate

 

Una dintre complicațiile care poate apărea în cazul persoanelor diagnosticate cu lupus este sindromul antifosfolipidic. Această afecțiune se caracterizează prin dezvoltarea de autoanticorpi care afectează mecanismele de coagulare și duce la apariția unor evenimente trombotice și/sau complicații obstetricale. Autoanticorpii cei mai des detectați sunt lupusul anticoagulant, anti-cardiolipina și anti-beta-2-glicoproteina. Acest subiect a fost abordat mai pe larg într-un articol precedent, în numărul 12 al Revistei Medist.

 

Bibliografie:

 

https://www.hopkinslupus.org/lupus-info/types-lupus/

Home - Community - Lupus Europe (lupus-europe.org)

https://www.hopkinslupus.org/lupus-tests/lupus-blood-tests/