Inflamația reprezintă un proces de apărare a organismului împotriva potențialelor pericole, caracterizat de activarea sistemului imunitar specific și nespecific. Dacă acest răspuns nu este unul sistematizat și scapă de sub control, inflamația cronică poate constitui baza multor patologii umane. Progresele recente au facilitat o mai bună  înțelegere la nivel celular și molecular a inflamației, lucru ce a dus la dezvoltarea unor terapii țintite pentru bolile inflamatorii ale pielii, ale articulaților și ale sistemului digestiv. Cu toate acestea, multe boli ramân greu de diagnosticat și monitorizat, întrucât mecanismele de producere și manifestare rămân necunoscute.

În ultimul deceniu, calprotectina a devenit un marker de interes al inflamaților mediate de neutrofile și al bolilor asociate. Calprotectina este o proteină de legare a calciului, fiind formată din două subunități S100A8 și S100A9. Aceasta este produsă de neutrofile și monocite, reprezentând aproximativ 40%, respectiv 5% din conținutul citosolic al acestora.

Calprotectina are funcții atât la nivel intracelular, cât și extracelular. La nivel intracelular controlează mecanismele sistemului imunitar nespecific și declanșarea proceselor inflamatorii.

Calprotectina fecală este un marker sensibil al inflamației intestinale, fiind utilizată ca parametru de diagnostic și monitorizare, existând o bună corelație între activitatea bolii și valorile calprotectinei. Este folosită pentru diferențierea dintre sindromul de colon iritabil și afecțiunile inflamatorii intestinale. Majoritatea studiilor indică o corelație puternică între concentrația de calprotectină și activitatea clinică și endoscopică a bolii. Cercetătorii încearcă stabilirea unui prag care să indice remisia sau recidiva în boala inflamatorie intestinală ca alternativă la endoscopie. Calprotectina este un parametru non-invaziv, ușor de investigat cu o stabilitate de până la 3 zile la temperatura camerei.

Considerând numeroasele funcții biologice pe care le are calprotectina, parametrul este unul cu o sensibilitate ridicată, dar cu o specificitate mai redusă. Nivelul de calprotectină fecală se corelează cu numărul de neutrofile prezente în lumenul intestinal și ajută la detecția fazei acute a răspunsului inflamator, dar nu dă indicații pentru cauza acestuia. Niveluri ridicate de calprotectină s-au înregistrat în cazul infecțiilor cu Salmonella, Campylobacter și Clostridium difficile, dar și în cazul pacienților cu afecțiuni maligne intestinale, de exemplu cancer colorectal.

Deoarece calprotectina este eliberată la locul inflamației, nivelul plasmatic al acesteia a fost sugerat ca fiind un indicator al  activității bolii, spre deosebire de markerii convenționali precum proteina C reactivă, care este produsă de hepatocite în urma unei activități sistemice inflamatorii nespecifice, și viteza de sedimentare a hematiilor (ESR). Pe lângă faptul că reflectă procesul local de inflamație, calprotectina este mult mai stabilă și ușor de măsurat față de alte citokine precum IL-6, TNF-α sau IL-1β.

Studiile recente susțin rolul calprotectinei circulante în boala inflamatorie intestinală, fibroza pulmonară idiopatică, dar și alte boli reumatice inflamatorii cronice precum sindromul Behçet, boala Still, vasculite cu asociere ANCA, spondilita anchilozantă, artrita psoriazică, sindromul Sjögren primar, scleroza sistemică și lupus eritematos.

Cea mai studiată asociere este cea dintre calprotectina circulantă și activitatea bolii în cazul pacienților cu artrită reumatoidă. Cercetătorii au arătat că există o corelație între nivelul calprotectinei și parametrii clinici, de laborator și ecografici la pacienții cu artrită reumatoidă, chiar și în cazul celor care au niveluri de CRP normale. Acest lucru indică posibilitatea de utilizare a acestui biomarker în monitorizarea tratamentului și urmărirea remisiei după încetarea tratamentului. Markerii precum CRP și ESR sunt utilizați pentru diagnosticul și monitorizarea artritei reumatoide. Totuși, având în vedere că până la 50% dintre pacienți au valori normale de CRP, iar tratamentul cu inhibitori IL-6 afectează nivelul de CRP, nevoia de markeri suplimentari pentru evaluarea tratamentului este justificată.

Sepsisul este o afecțiune gravă ce reprezintă răspunsul sever al organismului la o infecție. Rata de mortalitate este una foarte ridicată, iar Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția asupra importanței identificării precoce a acestuia pentru a oferi un tratament mai bun și o rată de supraviețuire mai ridicată.

Deși s-a demonstrat importanța identificării și administrării cât mai rapide a tratamentului, sepsisul continuă să reprezinte o provocare pentru majoritatea spitalelor. Această dificultate apare din absența unor markeri meniți să sprijine luarea deciziilor clinicienilor la toate nivelurile de îngrijire a sepsisului. Procalcitonina (PCT) și proteina C reactivă (CRP) sunt în prezent markerii utilizați pentru diferențierea afecțiunilor infecțioase de cele neinfecțioase, dar nu există date suficiente care să clarifice rolul lor în prognosticul sepsisului.

În stadiile incipiente ale sepsisului, sunt activate neutrofilele, iar limfocitele sunt adesea suprimate. În timpul activării neutrofilelor, calprotectina este eliberată în fluxul sanguin. Studiile arată că nivelurile de calprotectină cresc în câteva ora ca răspuns la prezența bacteriilor sau endotoxinelor. Studiile au arătat performanțe superioare ale calprotectinei circulante față de PCT în detecția sepsisului în cazul pacienților din secțiile de terapie intensivă. De asemenea, acest parametru s-a dovedit a fi util în diferențierea cazurilor moderate și severe de COVID-19, precum și în diferențierea afecțiunilor respiratorii de cauză infecțioasă de cele de cauză non-infecțioasă.

Deși calprotectina fecală prezintă o stabilitate de 3 zile la temperatura camerei, în cazul calprotectinei circulante factorii preanalitici, precum tipul de probă (ser sau plasmă), tipul de vacutainer folosit pentru recoltare, condițiile de stocare, joacă un rol important. Studiile au indicat că probele de plasmă recoltată în vacutainere cu citrat de sodiu ar reflecta cel mai bine concentrația in vivo de calprotectină, valorile mai mari obținute din ser fiind o consecință a eliberării de către neutrofile a calprotectinei după recoltare.

Werfen oferă soluții de detecție și cuantificare atât a calprotectinei fecale, cât și a celei circulante, din ser sau plasmă. Reactivii Quanta Flash Calprotectin și Quanta Flash Circulating Calprotectin sunt reactivi dedicați analizorului Bio-Flash, care are la bază tehnica chemiluminiscenței. Pe lângă aceștia, în meniul Bio-Flash se regăsesc și alți parametri de interes în cazul sindromului antifosfolipidic, al bolii celiace, al bolilor țesutului conjuctiv, al vasculitei și artritei reumatoide.

Referințe

1. Jukic A, Bakiri L, Wagner EF, et al, Calprotectin: from biomarker to biological function, Gut 2021;70:1978-1988.
2. Xavier Romand, Chloé Bernardy, Minh Vu Chuong Nguyen, Anaïs Courtier, Candice Trocme, Margot Clapasson, Marie-Hélène Paclet, Bertrand Toussaint, Philippe Gaudin, Athan Baillet, Systemic calprotectin and chronic inflammatory rheumatic diseases, Joint Bone Spine,Volume 86, Issue 6, 2019,Pages 691-698,ISSN 1297-319X
3. Marnix Mylemans, Louis Nevejan, Stefanie Van Den Bremt, Muriel Stubbe, Bert Vander Cruyssen, Christina Moulakakis, Heike Berthold, Christian Konrad, Xavier Bossuyt, Lieve Van Hoovels, Circulating calprotectin as biomarker in neutrophil-related inflammation: Pre-analytical recommendations and reference values according to sample type, Clinica Chimica Acta, Volume 517,2021,Pages 149-155, ISSN 0009-8981
4. Parke, Å., Unge, C., Yu, D. et al. Plasma calprotectin as an indicator of need of transfer to intensive care in patients with suspected sepsis at the emergency department. BMC Emerg Med 23, 16 (2023)
5. Jarlborg, M., Courvoisier, D.S., Lamacchia, C. et al. Serum calprotectin: a promising biomarker in rheumatoid arthritis and axial spondyloarthritis. Arthritis Res Ther 22, 105 (2020)