Detecția autoanticorpilor reprezintă un pas esențial în diagnosticul bolilor autoimune, atât al celor sistemice – lupus eritematos sistemic (LES), artrită reumatoidă (AR), sindromul Sjögren, scleroză sistemică și sindrom antifosfolipidic – cât și cele specifice organelor – hepatită autoimună, colangită primară biliară, boala celiacă. În cazul anumitor boli, determinarea anticorpilor este inclusă în criteriile de diagnosticare/ clasificare, iar în cazul altora aceștia au valoare predictivă, anticorpii putând apărea cu câțiva ani înaintea manifestărilor clinice.

Numeroase tehnici au fost folosite de-a lungul timpului pentru detecția și cuantificarea autoanticorpilor. Datorită dezvoltărilor tehnologice, testele de imunologie au continuat să evolueze, în special prin modificarea tehnicilor de marcare a moleculelor de interes. Testele radioimunologice (RIA) au fost primele teste dezvoltate și sunt considerate strămoșii testelor imunologice moderne. Substanța folosită inițial ca marker a fost Iod-131, dar din cauza riscurilor asupra sănătății, aceasta a fost ulterior înlocuită cu Iod-125. Totuși riscurile la adresa sănătății personalului de laborator, precum și problemele legate de gestionarea deșeurilor radioactive, au dus la dezvoltarea altor tehnici, care să aibă la bază substanțe non-radioactive.

Folosind principiile aplicate în testele de radioimunologie, cercetătorii au dezvoltat o nouă tehnică în care antigenul sau anticorpul este marcat cu o enzimă în locul iodului radioactiv. Suportul este reprezentat de o microplacă pe a cărei pereți sunt fixați anticorpi sau antigene, de care se vor lega ulterior biomoleculele complementare marcate. Această tehnică a primit numele de ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay). Metoda și-a găsit rapid aplicații în diverse domenii, devenind rapid populară atât în laboratoarele de diagnostic, cât și în cele de cercetare din întreaga lume.

Metoda ELISA poate fi utilizată pentru diagnosticarea infecțiilor cu diferiți agenți patogeni (HIV, hepatite virale, Citomegalovirus, Herpes, Borrelia, Sifilis, Chlamydia), pentru dozarea nivelurilor de hormoni, autoanticorpi, markeri ai bolilor oncologice, anticorpi IgE generali si IgE specifici in alergologie, pentru monitorizarea concentrației medicamentelor în timpul tratamentului, pentru dozarea proteinelor ​​serice (feritină, fibronectină etc.)

Comparativ cu alte tehnici de imunotestare pentru detecția și cuantificarea anticorpilor în probele de ser sau plasma, Elisa s-a dovedit a fi favorabilă datorită disponibilității reactivilor, performanței robuste și a accesibilității în multe laboratoare. Cu toate acestea, ELISA suferă de anumite dezavantaje. În general, protocoalele de Elisa sunt complexe, cu mulți pași de lucru ce se întind pe perioade extinse de timp. De asemenea, în cazul anumitor biomolecule, sensibilitatea și specificitatea au înregistrat valori scăzute. Materialul din care este fabricată plăcuța-suport poate influența reacția, ducând la rezultate fals pozitive sau fals negative. Pentru a fi eficientă din punct de vedere financiar, este necesară strângerea unui număr cât mai mare de probe, ceea ce duce la timpi crescuți de generare a rezultatelor pentru pacienți.

Similar cu tehnica radioimunologică și Elisa, chemiluminiscența utilizează molecule ce produc luminiscență ca marker al reacției analitice. Suportul ales pentru fixarea anticorpilor sau antigenilor sunt bilele paramagnetice. Acestea au o suprafață de reacție mai mare în comparație cu plăcile Elisa uzuale, aspect ce îmbunătățește sensibilitatea testelor. Analizoarele ce utilizează tehnica chemiluminiscenței au devenit rapid populare și s-au răspândit în toate laboratoarele, fiind utilizate pentru măsurarea concentrațiilor de hormoni, medicamente, vitamine, marker tumorali, markeri infecțioși, markeri cardiaci și, în final, autoanticorpi, din ser sau plasmă.

Printre avantajele cheie ale metodelor analitice chemiluminiscente se numără intervalul dinamic larg de măsurare, intensitatea ridicată a semnalului, achiziția rapidă a semnalului analitic, stabilitate ridicată a reactivilor, consumul redus de reactivi, accesul aleatoriu și timpul de incubare redus.

Intervalul larg de măsurare, ce caracterizează metodele CLIA, presupune o sensibilitate analitică mai mare şi capacitatea de a detecta cu precizie concentrațiile crescute de anticorpi fără a fi necesară o diluție suplimentară a  probei. Bilele paramagnetice, folosite ca suport pentru fixarea anticorpilor sau antigenilor, asigură suprafață mai mare de contact, caracteristică ce îmbunătățește considerabil sensibilitatea testului.  

În trecut, rezultatele rapide ale analizelor pentru autoanticorpi nu au reprezentat un obiectiv principal pentru clinicieni, în multe cazuri înregistrându-se timpi mai mari de răspuns pentru repetarea testelor pozitive sau pentru a doua opinie. În practica curentă, totuși, au apărut afecțiuni autoimune care pun viața în pericol sau boli autoimune asociate cu pierderea rapidă și  progresivă a funcționalității organelor, necesitând un timp de răspuns cât mai scurt pentru a permite diagnosticul etiologic și diferențial rapid. Astfel, începerea terapiilor imunosupresoare sau a altor terapii specifice se va putea face cât mai curând posibil. Acesta este cazul, de exemplu, pentru vasculitele vasculare mici asociate ANCA, sindromul Goodpasture sau sindromul antifosfolipidic cu manifestări trombotice și hemoragice concomitente. În aceste situații clinice  disponibilitatea rapidă a testelor de autoanticorpi este o oportunitate excelentă pentru diagnosticarea și tratamentul precoce pentru salvarea vieții pacientului. Furnizarea mai rapidă de rezultate poate contribui de asemenea la o  perioadă mai scurtă de spitalizare.

Inova Diagnostics, în prezent Werfen, a fost printre primele companii de diagnostic care a utilizat chemiluminiscența în domeniul autoimunității. Soluțiile oferite contribuie la diagnosticarea si monitorizarea bolilor mixte ale țesutului conjunctiv, bolilor hepatice autoimune, vasculitelor, artritei reumatoide, sindromului antifosfolipic și bolilor inflamatorii autoimune. Testele sunt lucrate utilizând analizorul Bio-Flash.

Bio-Flash este un analizor complet automat, care utilizează metoda chemiluminescenței, cu încărcare continuă și management al probelor de urgență.  Având modul de refrigerare integrat, reactivii sunt stocați la bordul analizorului, astfel reducând timpii de pregătire necesari înaintea unei sesiuni de lucru. Primul rezultat este eliberat în 30 de minute, analizorul având posibilitatea de a genera până la 450 de rezultate în 8 ore. Dimensiunile reduse ale analizorului îl fac potrivit pentru orice laborator.

Referințe

Aydin, S. (2015). A short history, principles, and types of ELISA, and our laboratory experience with peptide/protein analyses using ELISA. Peptides.
Cinquanta L, F. D. (2017). Chemiluminescent immunoassay technology: what does it change? Autoimmun Highlights 8, 9. doi:https://doi.org/10.1007/s13317-017-0097-2
Hosseini, S. V.-V.-P.-C. (2018). Advantages, Disadvantages and Modifications of Conventional ELISA. In: Enzyme-linked Immunosorbent Assay (ELISA). SpringerBriefs in Applied Sciences and Technology().
Hosseini, S. V.-V.-P.-C. (2018). Fundamentals and History of ELISA: The Evolution of the Immunoassays Until Invention of ELISA. In: Enzyme-linked Immunosorbent Assay (ELISA). SpringerBriefs in Applied Sciences and Technology().
Michael Mahler, C. B. (2016). Detection of autoantibodies using chemiluminescence technologies. Immunopharmacology and Immunotoxicology, 14-20.
Tarassishin, L. (2021). The Evolution of the Enzyme Immunoassay/Enzyme-Linked Immunosorbent Assay. Journal of Proteomics and Genomics Research - 2(3), 13-17.